Nu-mi tulbura liniștea!

Ține-ți mâinile acasă,

Nu-mi pipăi inima frumoasă, 

Nu-ți folosi armele din dotare,

Scoate doar iubirea la înaintare.

Nu-mi pune sare 

Pe nicio rană deschisă, 

Nu râde de tâmpla-mi ninsă, 

Orice mișcare să-ți fie precisă 

După ce ești sigur că îți e permisă.

Fii politicos, galant,

Nu te baza pe zâmbetu-ți șarmant,

Spune-mi o vorbă bună, 

Servește-mă cu un ceai cald;

Du-mă pe un munte înalt

Să privim luna în prag de seară,

Fii ca adierea blândă

A zefirului de primăvară.

Pune-ți capul pe umărul meu

Să vezi cum eu... pot să uit, să iert,

Pot să dezmierd sau să cert,

Dar o fac doar cu duhul blândeții.

Povestește-mi ce-ai făcut în anii tinereții,

Ce bogății aduni în suflet 

De care să te bucuri la anii bătrâneții?

Ai dat la o parte cortina răutății 

Care îți acoperea inima?

Spune-mi câte ceva 

Despre prima dragoste a ta,

Sau despre ultima,

Despre anii care au trecut,

Despre prietenii pe care-i ai, sau i-ai avut;

Încearcă să recuperezi timpul pierdut

Fără să tulburi liniștea

Din sufletu-mi care abia a renăscut!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire