La hotarele dorului

Se-aude-o muzică divină

În miez de noapte,

Muguri de lumină-mi cresc sub pleoape,

Cerul e senin... Un porumbel alb

Mi-a adus o ramură de măslin 

Azi dimineață,

M-am spălat pe față cu stropi de rouă,

Am rupt tristețea în două 

Când a fost Lună nouă.

Cântă o vioară fermecată

Ca-n vremurile frumoase de altădată,

În universul meu e liniște și pace,

Iubirea a ieșit din găoace 

ca un pui de barză,

Dumnezeu e pe fază, știe ce se întâmplă,

Căci toate sunt cu voia Lui.

Adesea, stau de pază la hotarele dorului, 

Vorbesc cu vântul, 

Care-mi împrăștie cuvântul

În cele patru zări... Uneori mi-e teamă 

Că mirajul fericirii va dispărea,

Că Trenul Speranțelor va deraia, 

Oricum, cortina neagră se va lăsa 

Peste viața care-i din ce în ce mai scurtă;

Turtă dulce cam greu se găsește,

Floarea purității nu crește 

Unde sunt bălării,

Suflete inocente de copii 
nu prea mai există.

În orice revistă, în orice ziar,

Apar articole despre timpul

Care trece ca un car mortuar,

Sau despre ochiul dracului, 

Care nu ne e prieten, ci adversar,

Iubirea și bunătatea, nu se pun pe cântar,

Încet, încet vor fi scoase din vocabular.

Aș vrea să fiu un stăvilar,

Să pot să opresc apele tulburi,

Să dărâm ziduri, bariere...

Am să cumpăr zece radiere,

Să șterg zilele negre din calendar,

Cu un creion imaginar 

Am să trasez un drum liniar 

Care mă va duce

Departe de orice răscruce.

Mi-ar plăcea să nu mai existe ură,

Ci doar iubire pură, fără măsură, 

Ajutor necondiționat,

Să întâlnesc câte-un om minunat

În fiecare oraș sau sat.

N-am uitat de unde am plecat, 

Nici n-am să uit,

Sub o aripă de înger mi-am făcut cuib

Ca o pasăre măiastră,

Iubirea nu va ieși pe nicio fereastră 

A sufletului meu,

Voi avea inima curată, voi fi bună mereu. 

Autor✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire