Glasul iubirii

În nopțile pictate în culori de chihlimbar,
Zboară gândul meu hoinar
Spre iubirea-ți pură, piatra-mi de hotar.
Nu mai car bagaje grele
În drumețiile mele prin Univers,
Călătoresc pe drumuri cu un singur sens,
Ocolesc fumul dens al focurilor stinse,
Am grijă de lumânările aprinse
Care-mi îndreaptă pașii spre lumină,
Ascult muzică divină
Cântată de coruri îngerești,
Și tu-mi zâmbești,
Îmi faci cu mâna de departe,
De la granița dintre vise și realitate.

Când razele lunii nu-mi intră pe fereastră
Scriu câte un vers de inimă albastră,
Ud trandafirii din glastră
Și totul se schimbă dintr-o dat';
Stele de aur apar pe bolta senină
Îmbrăcată în mătase fină,
Aud cântece de mandolină
Și vocea-ți lină șoptind-mi în surdină:
"Vino... regină a inimii mele,
Ți-am făcut mărgele din lacrimile mele,
Am pus dorul și fiorul pe fuiorul fermecat
Din povestea cu o zână și un împărat
Ce-au cutreierat lumea în lung și în lat
Pe-un cal alb înaripat".

În nopțile în care plouă cu suspine
Mi-e foame și sete de tine,
Prin ape cristaline înot până ies la liman,
Te am în minte, te port în suflet,
Ca un icnet, un bocet de jale
E glasul iubirii,
Ca o furtună distruge
tot ce-i iese-n cale... Cu tălpile goale
Alerg prin clepsidre de timp,
Nu-mi pasă în ce anotimp
Mă teleportez cu gândul,
Pământul tot îl înconjor
Cu inima plină de dor,
Căci știu că mă aștepți
La revărsatul zorilor
În al casei tale pridvor.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire