Creionări

Ce ploaie de vară cu stele albastre
Creionat-au aseară mințile noastre!
Tu ai desenat un cer sublim,
Eu o rămurică de măslin.

Ce glas divin se-aude în zare?
E-al îngerului care-adesea
În ajutor ne sare?
Care ne duce spre lumină
În clipele de disperare?

Ce fază tare!
O rază de soare vine călare pe o cămilă,
Tristetea pălește ca o zambilă,
O voce subtilă îmi spune la ureche
Că ești sufletul meu pereche.

Ce bine că suntem de modă veche,
Că ne iubim și nu ne plictisim!
Nu luăm viața la mișto,
Copii la indigo am devenit
De când ne-am întâlnit!

Ce ploaie de fericire!
Iubirea noastră nu-i o nălucire,
E cât se poate de adevărată,
E pură, necondiționată, nelimitată!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor