Eu nu te-am iubit

Eu nu te-am iubit, te-am adorat,
Te-am condamnat fără să știi
Să-mi fii prizonierul inimii,
Zeci de raze aurii de soare
Ți-am pus pe fiecare cărare
Pe care pașii ți-au călcat;

Te-am îmbrăcat în straie strălucitoare,
Mi-am scos sentimentele
Din ale sufletului sertare
Și ți le-am pus pe tăvi argintii
În primăverile înmiresmate
Când ne trezeam în triluri de ciocârlii
Și în miros de frezii și de iasomii.

N-a fost zi de la Dumnezeu
În care să nu mă gândesc la chipul tău,
N-a existat noapte liniștită pentru mine
Nici zări senine pline de stele,
Doar clipe grele am trăit,
Viața-mi fără tine a fost chin.

Eu nu te-am iubit puțin,
Te-am divinizat ca pe un împărat,
Nu te-am îndrumat pe căi greșite,
Ți-am lipit aripile rupte
Când ai vrut sa zbori,
Ți-am luat de pe umeri poveri,
Te-am întors din drumurile spre nicăieri.

Eu nu te-am iubit doar ieri,
Te-am iubit întotdeauna,
Am urât, urăsc minciuna,
Îți scriu numele pe orice coală de hârtie,
Iubirea imensă ce ți-o port
Nu va dispărea ca puful de la păpădie.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor