Când vine noaptea

Când vine noaptea încetișor,
Apare și-Amor în decor,
Stele de aur se aprind,
Dureri vechi pe loc se sting.

Când răsare luna dintr-o dat',
La celălalt capăt al lumii e zi,
Țărmurile mărilor nu sunt pustii,
Pescărușii vin, tristețea pleacă;

Chiar de e frig sau promoroacă
Inima-mi se îmbracă în raze strălucitoare,
Se face lumină pe orice cărare
Din povestea mea
Oricât ar fi iarna de grea.

Când vine noaptea, încep să visez,
Inventez scenarii noi
De dragoste, nu de război,
Plantez lăstari de soi în Grădina Bucuriei;

Îmi amintesc de anii copilăriei
De murmurul izvoarelor,
De căldura lui Cuptor,
De bărcile de salvare cu, și fără motor;

Când vine noaptea
Strâng fiecare fior de dor
Și-l pun pe un fuior fermecat,
Se face liniște pe tărâmu-mi minunat,
Sunt fericită ca altădat;

Mă culc cu gândul la primăvară
După ce stau la gargară cu timpul,
Nisipul din clepsidră se scurge,
Trenul Vieții fuge...

Ninge, dar mâine va fi soare,
Am să Îi scriu iar o scrisoare
Bunului Dumnezeu,
Vreau să Îi mulțumesc că are grijă
De mine, de sufletul meu.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii