Privește-te!

Privește-te-n oglindă 

Să vezi cât de frumoasă ești 

Lună de porțelan!

În fiecare noapte strălucești 

În pagini de povești și pe cerul violet,

Adesea îți compun câte-un sonet

Sau câte-un cântecel, 

Căci ai grijă de-al meu suflețel.

De nu te-aș vedea seară de seară 

Mi s-ar pune-o piatră pe inimioară,

N-aș mai avea somnul lin

Nici cu cine să închin 

Un pahar dulce de vin

Când Orizontul e senin!

Privește-te în apa mării 

Când vântul șuieră ușor

Să vezi cum orice nor dispare

Și se luminează fiecare cărare

De la Est la Vest,

Sau de la Nord la Sud.

Sub razele tale poleite cu argint 

Aș sta ca sub razele aurii de soare

În clipele rătăcitoare,

Lună plină de splendoare!

Îngerii dansează în jurul tău 

Așa cum dansez și eu

În jurul iubitului meu!

Mereu mă gândesc la tine

Ca la o superbă floare

Din grădina mare a lui Dumnezeu!

Ce mult aș vrea să fiu în locul tău

Să privesc lumea de sus,

Să stau în brațele lui Iisus

Pe care îl iubesc nespus!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii