Aripi noi

Pe geamul mic din odăița-mi de la țară,
Cu gândul la lanurile de grâu și de secară,
Privesc cu nostalgie-n prag de seară
Cum ninge ca odinioară.

Îmi amintesc de noaptea de Ajun,
De ziua de Crăciun
Când se simțea în aer parfumul îmbietor
Al cozonacilor cu mac și nucă
Scoși de bunica din cuptor.

La televizor era program special,
În mintea mea,
Ca și la Rio de Janeiro, carnaval,
Acum e gheață la mal
Și pe potecile spre Răsărit.

Ce timpuri am trăit... Și bune și rele!
Nu existau bârfe, telenovele,
Nici prea multe minciunele,
Nu aveam pe cap atâtea belele!

Am legat destule tinichele
De coada lungă a nedreptății,
Mi-am scrijelit fără să vreau pereții inimii
Când cerul era acoperit de nori cenușii.

În clipele grele, pustii,
Speranțele și visele frumoase
Dispăreau ca puful de la păpădii,
Se uscau toți trandafirii
Când cocoșii dădeau ora exactă.

Azi sunt mai liniștită ca altădată,
De Dumnezeu mă simt binecuvântată,
Timpul nu se mai întoarce înapoi,
Dar mie îmi cresc aripi noi în fiecare an;

Dansez când plouă sau e vânt,
Fac înconjurul întregului pământ
Cu sufletul învăluit
În Lumina Duhului Sfânt;

Iisus, Împăratul Împăraților
M-ajută să zbor ca îngerul meu păzitor,
Pot să ating un colțișor de stea
Când inima îmi bate din iubire;

Sute de raze de fericire
Mă însoțesc pe drumul spre împlinire
Și în călătoriile spre Infinit
Ce nu vor avea nicicând sfârșit!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii