La ceas târziu

Ninge în povestea mea

Cu fulgi albi de catifea

Și cu stele de diamant,

Decorul iernii e mirobolant;

Aș da un talant 

Pentru o floare de iris

Și pentru un bilet spre Paradis

Căci Poarta Fericirii 

De astăzi s-a deschis.

Ninge din orizontul necuprins

Cu flori parfumate de cais

Peste poeziile frumoase 

Pe care de curând le-am scris;

Iubitul mi-a promis 

Că-mi va aduce-n dar 

Un armăsar pur sânge 

Cu care să pornesc la drum 

Când inima îmi plânge.

Ninge iar și iar

Cu boabe de mărgăritar 

Peste fiecare hotar 

Peste care trebuie să trec 

Când mă învârt în cerc

Sau când sunt singură 

Între patru pereți 

Făcuți din scaieți.

Aș vrea să am zece vieți 

Să dau mâna cu alți poeți 

Care au ca muză iubirea,

Căci nu mă pierd cu firea 

Când e vorba de condei.

Ninge cu raze de lumină

Peste ochii mei,

Mă plimb prin parcuri pe alei

Cu gândul la castani și tei,

La rândunele și la porumbei.

Albi ghiocei răsar 

Printre cuvintele de dragoste 

Din vocabular

Când ninge la Cercul Polar

Și peste foile rupte din calendar

La ceas târziu, în an aniversar.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Lumina Iubirii