Lipici cu sclipici

Mi te-am ascuns în suflet 

Ca pe o Oază de Fericire

Când mi-ai apărut în față aievea,

Nu ca o nălucire,

N-ai fost, nu ești doar un simplu vis,

Ai fost scânteia care a aprins Focul iubirii.

Mi te-am zidit în mine 

Când nuferii au înflorit,

Ți-am liniștit gândul răvășit,

Ți-am mângâiat trupul istovit;

Te-am modelat după cum am vrut

Ca pe-o bucată de lut amestecată cu apă,

Ți-am fost dragă, mi-ai fost drag

De când ne-am întâlnit prima oară 

În al toamnei frumos prag.

Ploua și frunze ruginii cădeau 

Când ochii noștri se-ntâlneau

La ceas de seară,

Azi ninge pe vechea ulicioară 

Unde ne-am sărutat 

De zeci de ori, nu doar o dat'.

Mi te-am pictat în suflet 

Cu acuarele fermecate,

În fiecare noapte, ca o stea de aur

Apari pe bolta senină;

Mi-e Universul plin de lumină 

De când te-am cunoscut,

N-aș fi crezut că poate exista 

O inimă atât de bună ca a ta! 

Mi te-am lipit de viața-mi grea

Să-mi fii mereu alăturea,

Lipici cu sclipici am folosit

Să fii strălucitor, cum ai dorit.

Mi te-am ascuns în inimioara mea

Când primăvara a fugit de-acasă, 

Mi-ai fost mire, ți-am fost mireasă 

În primul capitol din povestea noastră.

Te iubesc cu patimă, cu disperare,

Îmi ții loc de soare în zilele amare,

Ești raza de speranță care nu dispare

De pe întinsa albastră zare 

De deasupra mea;

Ca un mugur de floare de nu-mă-uita

Răsari în grădina-mi minunată

De fiecare dată 

Când inima mi-e zbuciumată,

N-am să renunț la tine niciodată! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură