Iubirea, piatră de hotar

Întind mâna când vreau să ating o stea,

Scot fotografia cu noi doi

Din buzunaru-mi de la pijama,

Aprind lumina în cămăruța-mi goală, 

Îmi pun în poală o rază de lumină 

Ca să îmi fie noaptea lină.

Îmi lipesc buzele de gura ta 

Când îmi vibrează inima,

Visez cu ochii deschiși 

Că-mi ești aproape,

Mă trec sudori, apar fiori, 

Zeci de culori văd la Orizont;

Dansează fulgi roz de nea 

Pe ringul unde dragostea-i stăpână, 

Blânda Lună doarme liniștită 

În perioada blagoslovită din an

Când nu iese din grajd Calul Troian.

Albastre flori văd pe pereți în zori

Când nu sunt nori pe cer,

Cocori și egrete 

Scot din imaginare eprubete,

Le pun aripi de mătase,

Le dau drumul să zboare 

Seara, pe la ora șase.

Când lângă mine ești

Și-mi spui că mă iubești

Te pun să scrii pe foi aurii

Că n-ai să mă părăsești, 

Te iscălești, mă iscălesc 

După ce-ți șoptesc că te iubesc;

Îți promit că n-am să te dezamăgesc,

Nici n-am să te părăsesc, 

Am să pun iubirea noastră în ramă,

Să ne fie balsam pentru orice rană.

Când vreau să fiu cu tine,

Nu te mai caut printre suspine,

Iubirea ta îmi aparține,

Ca un râu cu Apă Vie 

Curge prin arterele fine ale inimii mele,

Mă scapă întotdeauna de belele.

Ce frumușele sunt clipele de tăcere 

Când simțim calda mângâiere 

A dorului hoinar 

Ce face ca iubirea 

Să ne fie piatră de hotar

În fiecare ceas aniversar!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură