Iarna... ☃

Ninge cu flori dalbe în povestea mea,
Ninge și aievea; Steluțe albe de catifea
Mi se lipesc de tâmple.
Nu știu ce-o să se întâmple pe viitor,
Dar n-am să renunț la darurile lui Amor
Pe care le-am primit în luna lui Cuptor.

Iarna, mă face să merg încetișor;
Nu vreau să alunec 

pe gheața suspinelor
În acest anotimp rece, frumușel,
Care mă pune pe gânduri nițel!

Crivățu-i cam zgomotos,
Un firicel de lumină si-a făcut adăpost
Sub crengile unui brăduț stufos;
Un băiețel lăudăros
Îmi arată Omul de zăpadă
Făcut de mânuțele-i dibace
La primul colț de stradă.

Ninge în a inimii mele ogradă
Cu fluturi roz și argintii.
Norii cenușii nu-mi inspiră teamă,
N-am să fac dramă din comedie;
Sunt încă vie, mă bucur că trăiesc,
Lui Dumnezeu Îi mulțumesc 

în fiecare zi
Că are grijă de copii și de bătrâni,
De oamenii cuminți și buni!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură