Arde focul

Arde focul în cămin,
Nu se-aude niciun suspin,
Nu bâzâie nicio muscă,
Doar câinii latră și mușcă
Din când în când.

Mi-am făcut o morișcă  de vânt
Și-un evantai din frunze uscate,
Am scos Ierbarul vechi de la naftalină
Pătat de-a timpului rugină,
Am desenat pe-o foaie velină
Un soare strălucitor
Și-un cer albastru fără niciun nor.

Mi-e dor să văd zâmbete pe fețele copiilor
Și-ale bătrânilor cu tâmple albe
Care-au făcut din lacrimi salbe
Luptând pentru acest Pământ Sfânt!

E liniște ca de mormânt,
Nimeni n-a scos un cuvânt de ieri,
Ceața s-a așternut peste tăceri,
Vorbe dulci nu găsești pe nicăieri.

Arde focul în vatra inimii,
Cad steluțe argintii
Peste povești și peste poezii,
Peste tristeți și bucurii
În aceste clipe cenușii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură