Această iubire profundă

Această iubire profundă
Ce leagă inima mea de inima ta
Cu o fundă roșie de mătase,
Mi-a pătruns în sânge,
În măduvă, în oase;

Dimineața la ora șase
Fiorii de dor îmi dau trezirea,
Dezamăgirea îmi dă târcoale,
Fumul de la țigara-mi aprinsă
Se împrăștie în aerul rece
Sub formă de rotocoale;

Îmi beau cafeaua în grabă
Cu gândul la gura-ți dulce ca o fragă,
Ascult muzică de relaxare
Ca să nu simt gusturile amare
Ale orelor care trec;

Mă învârt încontinuu în același cerc,
Nu pot să fac pași înainte,
Stau pe loc, simt că mă sufoc
Dacă nu ești preajma mea;

Iubirea ta era umbrela
Sub care mă adăposteam pe vreme rea,
Acoperiș cald pentru inima-mi bună,
Refugiu în caz de primejdii sau furtună;

Această iubire profundă
Mi-a devenit de la început stăpână,
N-am avut, n-am ochi pentru altcineva
De când ai apărut în viața mea;

Ți-am fost Lună, mi-ai fost Soare,
Ți-am făcut loc în lumea-mi
plină de culoare
Ca unui rege neîncoronat,
Ți-am dăruit iubire necondiționat;

Mă doare sufletul când ești departe
Căci ești jumătate din mine,
Fără tine nu pot respira,
Ești aerul proaspăt
De care are nevoie inima mea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură