Ce să-ți mai spun iubite-acum,
Când nici urmă de parfum
N-a mai rămas din primăvară?
Aș vrea să mă nasc a doua oară
Într-o zi senină de April
În miros de narcise și de bujori,
Să am obrăjori roșii ca rubinele,
Buzele să-mi fie catifelate
Ca petalele delicate de trandafir;
Am început să mă mir ca lumea toată
Cum trece timpul dintr-o dată,
În curând se va sfârși anul...
În curând se va sfârși anul...
Oare-am putea să dăm cu banul,
Să încercăm să schimbăm ceva
Pe Planeta albastră frumoasă ca o stea?
Vremea-i din ce în ce mai rea,
Mai e puțin și îngheață Dunărea,
Marea Neagră se-nverzește-adeseori
Din cauza vapoarelor ce pleacă-n zori,
Cad în tăcere ninsori după ninsori
Peste câmpiile cândva pline de flori.
Ce să-ți mai spun iubite?
C-aș vrea să-ți văd blânzii ochișori?
Că număr secundele, orele,
Și calculez distanța dintre noi?
La tine sunt ploi, aici, gheață și noroi,
Iarna ne-a luat prin surprindere,
Ca de obicei,
Raza Speranței s-a pierdut în zare
Când au plecat păsările migratoare;
Mă doare sufletul când văd că nu apare
Soarele îmbrăcat în straie strălucitoare,
Dar mă bucur că iubirea pentru tine
Nu dispare din inima-mi mare!
Nu dispare din inima-mi mare!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu