Vreau să te văd

Mi-s zilele triste, cenușii,
Când te aștept și mi se pare
Că n-ai să mai revii
Primăvară cu raze de soare aurii;

Îmi clătesc ochii cu apă de la nori
Fără să simt emoții sau fiori,
Mi-e dor să mă trezesc în zori
În triluri de mierle sau de privighetori,
În miros de narcise și de bujori!

Vreau să mă bucur de paleta de culori
Pe care mi-o oferi în fiecare an,
Căci toamna îmi oferă
Semințe de susan, plăcinte de bostan
Și crengi uscate de castan;

Sunt ca un arbore riveran,
Mă scufund într-un ocean de întrebări
Când nu mai văd cocori zburând
Pe-ntinsele albastre zări.

Îmi desenez pe brațe stele strălucitoare
Ca să nu-mi fie nopțile amare,
Pe aripi de vise pline de culoare
Ajung pe câte un țărm de mare
În sunete de trâmbițe asurzitoare;

Valurile albe uriașe,
Privirile gingașe de pescăruși,
Mă fac să-mi pun dorul
Pe un arcuș de vioară,
Să cânt tot despre frumusețea-ți rară,
Iubita mea primăvară!

A trecut în grabă calda vară
Pe lângă lanurile de grâu și de secară,
Zgomote nu prea mai sunt
În codrii bătrâni cu frunza rară,
Sunt doar umbre de tăceri
Ca de mormânt.

În fiecare toamnă cerurile plâng,
Eu nu pot să mi te scot din gând,
Iarna va veni-n curând pe aripi de vânt,
Dar îți promit că nu mă va găsi suspinând
Nici tremurând de teamă sau de frig
Ca o piftie!

Am să mă dau cu parfum de iasomie,
Am să-mi pun cercei cu ghiocei la urechi
Exact ca-n vremurile vechi.
Am să inventez o șmecherie
Sau am să fac o mică scamatorie,
În loc de porumbei
Am să scot fluturi din pălărie;

Vreau să păcălesc timpul,
Să mi te-aducă înapoi mai repede,
Să ne fie drumurile fericirii netede;
Nu vreau să mai văd frunze veștede
Pe nicio lungă sau scurtă cărare.
Îmi doresc să te întorci surâzătoare
Îmbrăcată în straie noi de sărbătoare,
Primăvară plină de splendoare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire