O mie de săptămâni

Aș vrea să-ți fiu umbră
În orice vară sumbră
Când soarele pârjolește
Tot ce întâlnește în cale.

Aș vrea să fii un munte, iar eu o vale,
Să stăm cu vântul la taclale
În clipele urâte, goale,
Să uităm de doinele de dor și jale.

Aș vrea să stau în brațele tale
În iernile cu geruri infernale,
Să fiu o privighetoare sau o rândunea,
Să-ți vorbesc pe limba mea
În fiecare dimineață
Când sorbi prima gură de cafea.

Mi-ar plăcea să-ți vin seara în pridvor
Să te-nconjor ca un foc mistuitor,
Să nu ai pe unde trece
De nu-mi dai zece sărutări.

Aș vrea să-ți fiu lumina din zori,
Să privești în ochii mei strălucitori,
Să mă măsori din cap până-n picioare,
Să simți că flacăra iubirii dintre noi
Crește tot mai mare.

În fiecare zi de sărbătoare
Mi-ar plăcea să fiu o floare,
Să mă porți cu drag și cu mândrie
La frumoasa-ți pălărie.

De-ai sta o mie de săptămâni lângă mine
Ți-ai da seama cât de bine este
Să faci parte dintr-o poveste
Ce poate avea frumos și fericit final.

Aș vrea să fiu un glob de cristal,
Să mă pui pe-un piedestal,
Să privești când vrei prin mine,
Să-ți vezi viitorul ideal;

Și Răsăritul Boreal îl poți vedea
Cât timp îmi vei sta alăturea,
Asfințitul iubirii nu va exista
Cât timp va bate pentru tine
Inimioara mea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire