Cu stele roșii de mătase
În nopțile furtunoase;
Dă-i fericirii cât mai multe șanse,
Șterge-ți lacrima, nu ucide dragostea
În toamna aceasta ruginie
Cu aromă de cafea.
Lasă-mă să-ți fiu fluture rozaliu,
Să stau pe umărul tău când îți e greu.
Fii blând cum ai fost mereu,
Căci nici eu n-o să am tupeu,
Am să mă comport ca de obicei,
Am să-ți ofer tot ce vrei!
Lasă-mă să-ți fiu floare de tei
Când vântul toamnei, ca un retevei
Îți bate în ușă sau în fereastră
Și suferința-ți face inima albastră;
Lasă-mă să-ți fiu trandafir în glastră,
Pasăre măiastră, oază de apă în pustiu.
Vreau să uiți de gustul sălciu al durerii
În pragul serii care vine,
Căci mâine poate-i prea târziu;
Lasă-mă să fiu o pată de culoare
În decorul tău cel cenușiu!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu