Iubindu-te, am învățat să zbor,
Uneori nu mi-a fost ușor
Căci m-am lovit de stânci,
Dar n-am căzut în râpe adânci,
Nici în prăpăstii;
Iubindu-te, în voia sorții m-am lăsat,
Am stat departe de orice păcat,
M-am legat cu centuri de castitate,
N-am navigat pe ape tulburate
Nici n-am dat din coate
Ca să ajung undeva;
Iubindu-te, am uitat de viața-mi grea,
Am putut spera la un viitor surâzător,
N-am construit castele de nisip
Pe care apa le distruge,
N-am vărsat lacrimi de sânge,
Ci lacrimi pline de sare,
Rotunde ca boabele de mărgăritare.
Iubindu-te ca pe o lumină strălucitoare
Pe care ochii-mi limpezi o distingeau
De la distanță mare
Când nu erau aprinse felinare
Pe timp de noapte,
Am reușit să trec de toate barierele,
Am găsit răspunsuri la întrebările
Puse în momente de răscruce;
Iubindu-te, mi-am purtat cu mândrie
Sfânta Cruce dată de Bunul Dumnezeu,
Am fugit de tot ce-a fost rău,
M-am bucurat c-am făcut parte
Din Universul tău;
Iubindu-te mereu cu aceeași intensitate
Mi-am dat seama că nimeni nu poate
Să mă facă fericită, sau împlinită;
Iubindu-te, m-am simțit iubită și ocrotită.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu