Întotdeauna doi

Iubește-mă ca pe o primăvară 

În toamna aceasta monotonă,

Plimbă-te ca o dronă deasupra mea,

Contemplează-mă 

Ca și cum ai contempla natura.

Sărută-mă sub bolta vineție 

Când struguri în vie nu mai sunt,

Fii ca o adiere blândă de vânt, 

Șoptește-mi la ureche 

Că vrei să formăm o pereche.

Încearcă să intri pe sub pielea mea, 

Invită-mă la un suc sau la o cafea,

Dă-mi haina de pe tine, 

Îmbracă-mă-n cămașa ta,

Cere-mi mâna, am să-ți dau și inima.

Pune-ți capul pe perna-mi moale

Când plouă noaptea în rafale,

Mângâie-mi obrajii ca două portocale,

Lasă-mi lacrimile să se usuce 

Ca să-mi fie somnul dulce.

Iubește-mă acum, la răscruce de drum,

Ca să se prefacă-n scrum tristețea,

Folosește-te de gentilețea de altădat', 

Invită-mă la dans cum m-ai invitat 

În ziua când povara de pe umeri 

Ți-am luat.

Dăruiește-mi munți, oceane de iubire 

Ca să-ți dăruiesc infinită fericire,

Pune-o liniuță de unire între noi

Ca să fim întotdeauna doi.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire