Când sufletul plânge

Când sufletul plânge 

Lumina din Univers se stinge,

Inima se frânge de durere,

Nu mai există lapte și miere

Pe tărâmul mult visat.

Când sufletul e supărat,

Orizontul e întunecat,

Începe să plouă dintr-o dat',

Tună și fulgeră,

Pământul se cutremură.

Când sufletul suferă din iubire

Și nu poate găsi izbăvire 

Din capcana dragostei

Nu mai ninge cu flori de tei 

Prin parcuri, pe alei.

Când sufletul e plin de dor

Și nu are niciun interlocutor 

Pe Cerul Fericirii apare-un negru nor,

În inima răvășită tristețea-și face coridor,

Se scurtează cu un centimetru

Firul de ață de pe al vieții mosor. 

Când sufletul plânge 

Că nu și-a găsit perechea potrivită,

Rătăcește prin câte-o lume necunoscută

Căutând iubirea absolută.

Când sufletul se luptă 
Să stea la suprafață 

Când apele tulburi ale îndoielilor 

Într-o clipă se dezgheață,

Când inima nu poate face față 

Greutăților ieșite în cale,

Furtuna dezamăgirii vine agale.

Totuși, dincolo de tot ce-i rău, 

Există un Dumnezeu,

El decide ce e bine pentru oricine;

Un suflet curat are mult de câștigat,

Viață eternă, timp nelimitat...

Un suflet crud, de smoala urii pătat

Nu va ajunge niciodat' departe,

Viata însăși îi va fi moarte.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Muguri de iubire