Dezbracă-mă încet
De haine, de orice secret,
Sărută-mă ca un biet cerșetor
Ce are nevoie
de-o fărâmă de amor
Din sufletu-mi plin de dor;
Strânge-mă în brațe cu putere
Acum, când toamna tristă
Își ia La revedere de la noi,
Căci în curând nu vor mai fi ploi,
Vom vedea mormane de zăpadă
La fiecare colț de stradă,
Nu vreau să se aștearnă praful
În a inimii mele ogradă.
Pune-ți fruntea lângă fruntea mea,
Să-ți văd privirea, să se aprindă o stea
Pe cerul albastru de catifea
Pictat în mintea-mi limpede de mânuța ta.
Spune-mi că nu vrei să mai pleci
De lângă mine în veci,
Că vrei să-ți petreci timpul
Rătăcind prin anotimpul
Pe care îl ador... Primăvara,
Zâna bună a îndrăgostiților.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu