Ultimul păcat

Vreau să mă pierd în albastrul infinit
Al ochilor tăi
Acum, când florile de tei s-au scuturat,
Vreau să comit un ultim păcat,
De bunăvoie, intenționat.

Hai să facem un pas înainte spre fericire,
Apoi să cerem mântuire de la Dumnezeu,
Te iubesc prea mult,
Nu pot să nu-mi ascult inima,
Ea-mi spune că tu ești perechea mea.

Hai să ne legăm cu lanțurile dragostei
Căci știu că mă vrei și tu iubite,
Sufletul meu arde de dorință,
Vreau să fim o singură ființă,
Să ne iubim ca în povești;

Hai să explorăm teritorii necunoscute
Căci toamna-i pe sfârșite
Și va veni iarna grea,
Zăpada se va așterne
Peste cuvintele de dor
Dacă nu stăm aproape de Amor.

Strânge-mă încetișor în brațe,
Lasă deoparte timiditatea,
Fii jumătatea mea, cum ai fost mereu,
Ajută-mă în ceasul greu!
Rămâi drumul meu drept,
Promit că o să te parcurg încet,
N-am să te calc în picioare
Căci știu... uneori, iubirea doare.

Hai să trecem de-ale îndoielilor hotare,
Să ne adăpostim sub razele de soare
În zilele impare,
Să strălucim ca stelele pe cer
În nopțile pare
Când luna își schimbă veșmântul,
Să fim zgomotoși ca vântul toamnei
Când ne iubim...
Hai iubite să păcătuim!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire