De la Est la Vest

Picuri reci de ploaie-mi spală 

Ochii-mi negri ca de smoală,

Calc pe-o frunză aurie

Ca pe-o coală de hârtie,

În toamna aceasta ruginie

Cu reflexe cenușii.

Pescărușii nu mai zboară 

De cu seară până-n zori

Deasupra mărilor albastre,

Copacii plâng în cor 

De mila frunzelor moarte,

Pădurile cândva în verde îmbrăcate 
Acum sunt îndoliate.

Bate vântul dinspre Est,

Mă îndrept încet spre Vest 

Gândindu-mă cum trece timpul,

Nisipul din clepsidră s-a împuținat,

Cerul nu mai e sublim ca altădat'.

Mi-e dor de primăvară 

Mai mult ca niciodat',

Mi-e dor de tine, drag bărbat

Cu suflet înflăcărat!

Azi noapte te-am visat,

M-ai sărutat și m-ai îmbrățișat,

Am stat câteva ore la taclale,

Am mers cu picioarele goale

Pe covoare de flori...

Când au dispărut din nori 

M-ai luat de subsuori 

Și m-ai ridicat până la stele,

Mi-ai spus că sunt mai frumoasă 

Decât ele... 

M-am trezit din somn 

Cu lacrimi pe obrajii-mi calzi

Neștiind că azi 

Am să văd ramuri rupte de brazi,

De stejari, de alți arbori seculari.

Picuri reci de ploaie cad

Peste flăcările dragostei ce încă ard,

Calc în picioare durerea amară ca fierea 

Pe care mi-o dă lipsa ta,

Aștept cu nerăbdare 

Să văd o rază de soare

Și privirea-ți senină, plină de lumină.

 Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire