Când te-am văzut întâia oară
Erai ca un mugur de floare,
Acum ești ca o frunză pe cărare
În toamna aceasta tristă, fără soare.
Luminile din Univers se sting
De fiecare dată când nu te ating,
Te caut prin vise când nu-mi ești
Urcuș spre Slăvile cerești.
Aripi îngerești îmi dă iubirea
Atunci când îți surprind privirea
Alunecând pe trupul meu,
În brațele-ți calde aș sta mereu.
Pe buzele-ți catifelate te-aș săruta cu foc
În fiecare vară, când grânele se coc,
Te-aș ține de mijloc noapte și zi,
Mi-aș limpezi ochii zglobii
În râul lacrimilor tale sidefii.
De nu te-aș iubi atât de mult
N-aș mai scoate un cuvânt,
M-aș scufunda-ntr-o mare de tăcere,
Dulceața vieții s-ar transforma în fiere.
E plină de mistere lumea ta,
Dar mă bucur că fac parte din ea,
Te simt non-stop sub pielea mea,
Fără tine nu pot respira.
Tu ești primăvara ce mă duce
Departe de orice răscruce,
Ești drumul drept spre fericire
De-aceea îți voi dărui infinită iubire.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu