Niciun salt mortal

Îmi amintesc de-April și Mai
Când din vise și speranțe
Îmi împleteai cununi, de luni până luni;

Din văgăuni de suflet,
Cu grijă îmi smulgeai
Florile de mucegai lăsate de tristețe,
Te rugai la îngeri să ne învețe
Cum să devenim mai buni,
Să fim stăpâni, nu robi ai iubirii,
Ca să ajungem pe drumul Nemuririi;
Îmi amintesc de trandafirii
Din curtea casei tale,
De-aroma de migdale
Care plutea agale prin eter
Când timpul efemer curgea
Ca un râu, de la deal la vale;
Îmi amintesc de cântecele de jale
Ce răsunau de dincolo de lumi
Când strângeam din pumni
Și călcam pe cărbuni încinși
Doar ca să nu ne declarăm învinși
De vitregiile vremurilor...
Mi-e dor de parfumul bujorilor,
De petalele delicate ale narciselor,
De ochii tăi căprui, iubitul meu dintâi!
Aș vrea să rămâi cu mine până la final,
Să nu mai facem niciun salt mortal
De la trambulina iubirii,
Să stăm în brațele fericirii
În fiecare minut;
Mi-aș dori să-mi dai câte-un sărut
În fiecare secundă,
Să fim pe-aceeași lungime de undă
Tot mereu, căci eu nu pot fi eu,
De nu ești lângă mine...
Îmi amintesc de tine,
Sunt veselă, mă simt bine,
Nu mi-e rușine să recunosc,
Încă te iubesc... !


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme