Toamna aceasta

De fiecare dată când plouă
Sărutările noastre sunt mai dulci,
Îmbrățișările mai calde,
Sute de versuri albe
Se cuibăresc în mintea mea
Când gura ta înfometată
Se-apropie de gura-mi însetată.

Toamna aceasta
E mai frumoasă ca niciodată,
Mă face să mă simt o fată răsfățată,
În inima-mi înflăcărată strălucește o stea,
Pe cerul albastru din poezia mea
Nu sunt nori negri de catifea.

Iedera de pe garduri e încă verde,
Pe lac se plimbă cârduri de lebede,
Focul iubirii se vede de la o poștă,
Fericirea se apropie din depărtare,
Se-aprind zeci de felinare
În nopțile în care ne întâlnim;

Plutim pe aripi de vise printre amintiri,
Ne înțelegem întotdeauna din priviri,
Când mâinile noastre se ating
Durerile se sting,
Fiorii de dor încing o horă
În mai puțin de o oră;

Tu îl ai pe vino-încoa,
Eu am vocabularul la mine,
Nu mi-e rușine să recunosc că te iubesc;
Îți spun în șoaptă că ne-am mai întâlnit
La margine de Infinit, la capăt de lume,
De-aceea purtăm același nume.

Toamna aceasta mă pune pe gânduri,
Mă face să-i scriu zeci de rânduri,
Ca boabele mari de struguri
Îmi sunt lacrimile de bucurie,
În flori de iasomie
Se prefac stropii de ploaie
Când dragostea inundă a noastră odaie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire