Tăcerea ta

Tăcerea ta naște tăceri,

Mi-aduce ierni în loc de primăveri,

Ești peste tot și nicăieri, 

Nu-mi ceri nimic, nu-ți cer nimic,

Nu te complici, nu mă complic.

Tăcerea ta naște dureri, 

Te caut în verile de ieri,

În toamnele de azi,

Ramuri de brazi sunt brațele mele,

Ți-așteaptă de zor îmbrățișările.

Fără tine zilele-mi sunt grele, 

Nopțile ciudate,

Nu pot să mă bucur de libertate 

Căci sufletul mi-e în captivitate.

Tăcerea ta naște nedreptate,

Dar poate dacă vom bea apă 

Din Oaza de dreptate

Ne vom trezi mai repede la realitate.

Tăcerea ta-i ca o calamitate,

Distruge zecile de șoapte de amor

Ce-mi stau pe limba dulce 

Ca frunzele de mohor,

Fiorii de dor se plimbă cu nonșalanță 

Prin inima-mi plină de eleganță.

Tăcerea ta nu poate naște vreo speranță,

Ci doar versuri triste, ca într-o romanță,

Când amintirile cu noi îmi dau târcoale 

Compun cântece de jale.

Sunt ca o ușă fără balamale,

Scârțâi din toate încheieturile,

Nu pot să desfac nodurile șnurului iubirii,

Ce simt pentru tine, e peste legea firii.

Tăcerea ta naște întrebări

La care nu găsesc răspunsuri,

Griji, neajunsuri, am destule

Când văd că jurămintele de altădat'

Acum sunt nule.

Prea multe lacrimi am vărsat,

Căci te-am iubit anticipat

Din toată inima, cu sufletul curat,

Nu mă consider vinovată,

Nu te consider vinovat,

Chiar dacă m-ai făcut să sufăr

Te-am iertat... dar nu te-am uitat,

Te voi iubi întotdeauna necondiționat.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire