Al iubirii mele prizonier

De nu te-aș avea, te-aș crea,

Te-aș modela cum sufletu-mi ar vrea,

Pe inimă mi-aș tatua numele tău,

Să fii o parte din mine mereu.

De-ai fi copac, te-aș îmbrăca-n lumină,

Ți-aș pune Apă Vie la rădăcină,

Ai sta într-o grădină ca-n povești

De-aș ști că astăzi mă iubești 

Mai mult ca ieri.

Un simplu soldat dacă ai fi

Cu tine aș fugi spre miazăzi,

Te-aș dezarma în fiecare noapte,

Ți-aș face o cetate din pietre sidefate;

Când ar tuna și-ar fulgera 

Te-aș baricada în casa mea,

Nu te-aș lăsa singur nicio secundă,

Universul ar abunda de fericire

Dacă mi-ai dărui necontenit iubire.

De nu ne-am pierde timpul 
Cu vorbe multe goale

În toamnele infernale 

Când ploile cad agale peste noi,

Pașii nu ni s-ar mai împotmoli-n noroi,

Am birui furtunile ca doi eroi.

De mi-ai aduce-n dar raze de soare

De pe fruntea mea 
N-ar mai curge sudoare,

Aș trece mai ușor 

Peste-ale îndoielilor hotare.

De n-ar fi distanța atât de mare 

De la mine pân' la tine,

Nu m-aș mai lovi de zidurile înalte 

Clădite din suspine,

Dar știi că iarna vine pe negândite, 

Nu vreau ca zăpezile și viscolele crunte

Să facă parte din povestea mea.

Dacă tu n-ai exista 

N-ar exista nici focul ce arde neîncetat

În sufletu-mi imaculat,

Te iubesc cu-adevărat,

Faci parte din poemu-mi preferat.

De nu te-aș avea, te-aș crea

Din lut sau din fier,

Ți-aș da și Luna de pe cer

Doar ca să rămâi al iubirii mele prizonier.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire