Rămâi cu bine!

Rămâi cu bine, munte de suspine,

Adio, mare de lacrimi cristaline!

La revedere îți spun, dor nebun,

Ai lăsat în urma ta nori negri

Și dâre lungi de fum!

Rămâi cu bine, inimă beteagă!

Azi, nodurile suferinței se dezleagă,

Sufletu-mi a învățat să aleagă, 

Gura-mi dulce ca o fragă 

N-am să o mai dau oricui;

Știu, cui pe cui se scoate, 

Din orice război scapă cine poate,

Sunt dureroase iubirile trădate,

Dar nu accept premisa 

"Dinte pentru dinte,

Moarte pentru moarte".

Clopotul Fericirii bate tare,

Voi trece în curând

Peste-ale îndoielilor hotare,

Voi zbura ca un cocor

Departe de orice vis înșelător.

Rămâi cu bine Amor! 

Poate ne vom mai întâlni 

Cu alt prilej, în alt decor,

Acum e toamnă, și e furtună 

În inima-mi nebună, din cauza ta.

Adio! Pică frunza din castan,

Mă voi gândi la tine an de an

Iubitul meu de peste ocean,

Voi arunca în vânt toată durerea,

Voi căuta în lucruri trainice plăcerea;

Voi iubi trilurile de ciocârlii,  

Florile de pe câmpii,

Voi adora la nesfârșit 

Primăverile înmiresmate,

Izvoarele cu ape limpezi, minunate;

Îmi voi aminti cu drag mereu 
De frumosul curcubeu,

De ploile calde de vară, 

De mirosul de izmă și de tămâioară.

Adio gară pustie din inima-mi stacojie!

Ultimul tren a plecat demult,

Dar în mine e un tumult,

Sufletu-mi nu tace, și am să-l ascult,

Am să produc furori de zece ori mai mult;

Am să îmi cumpăr un petec de pământ 

Pe care am să plantez muguri de bucurie,

Voi scrie cuvântul "Veselie" 

Pe toți pereții casei mele,

Voi picta fluturi și stele pe tavane;

Am să stau la platane

Când orchestra lumii 

Va începe să cânte  

Despre lucrurile mărunte 

Pe care le-am trăit;
În sute de poeme

Am iubit, și-am pătimit,

Nu-i nimic neobișnuit, 

E ceva des întâlnit!

Autor ✍ Crisastemis 

Din - Volumul - Muguri de iubire