În micul nostru colț de Paradis

Iubite, știi?
Eu n-am iubit frunzele cărămizii,
Dar astăzi le ador,
Sufletul mi-e plin de dor și de iubire
Când simt a ta privire
Alunecând pe umerii-mi goi;

De buzele-ți moi, gura-mi înfometată
Nu se satură niciodată,
Dacă m-aș mai naște o dată,
Tot pe tine te-aș alege 
Dintr-o mie de bărbați,
Aș sta cu tine o veșnicie,
Sub același cer, pe aceeași glie;
Mi-ești drag ca parfumul de iasomie,
Ca floarea roșie de mac 
Brodată pe-a mea ie de bumbac.

Iubite, știi că semeni cu soarele
Îmbrăcat în straie aurii
În zilele fierbinți de vară?
În fiecare toamnă și primăvară
În grădina inimii tale încep să răsară
Crini albi imaculați și trandafiri fără spini
Presărați cu praf de stele.

Iubitule, dacă ai știi... !
Când nu ești lângă mine
Zilele-mi sunt gri, nopțile au gust amărui;
E timpul de cules gutui,
Miroase-a mere și-a castane coapte,
Cafeaua-mi cu lapte nu-i prea dulce
Dacă n-o beau cu tine
În diminețile calde, senine.

Iubite, mi-au apărut riduri fine pe frunte,
Tâmplele îmi sunt cărunte
Din cauza emoțiilor mari cât un munte;
Te iubesc mai mult ca la început,
Sunt ca o mare fremătând,
Mi-e greu când nu aud niciun cuvânt
Din gura ta...

Adesea, îmi pun busuioc sub pernă,
Nu-mi pasă că lumea de azi e modernă,
Eu sunt de modă veche,
Vreau să rămâi sufletul meu pereche,
Să-mi vii mereu în vis,
Să ne plimbăm de mână prin Paris,
Apoi să ne retragem
În micul nostru colț de Paradis.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire