Dac-aș putea întoarce timpul înapoi,
Aș arunca tristețea la gunoi,
Aș pune la loc de cinste cuvântul "noi",
Aș împărți totul la doi.
Dac-aș putea aduce primăvara înapoi
Aș face o grădină cu copaci de soi,
Pe ramuri de speranțe, zeci de pițigoi
Ar cânta din zori până în seară.
De-aș face să răsară soarele pe strada ta
Poate că mi-ai sta alăturea o veșnicie,
Căci nu există bucurie în inima-mi pustie
Când nu ești tu.
De-ai spune "Nu" uitării în pragul verii
Când norii se risipesc și bolta-i senină,
Aș sta de pază zi-lumină la Poarta Iubirii,
Cheia Fericirii n-ar mai rugini,
Florile nu s-ar mai ofili, Pământul ar fi Rai;
Dac-ai putea să stai mai mult
În preajma mea,
Dumnezeu ne-ar da mai mult noroc,
Căci știe că iubirea noastră nu-i un joc;
Eu sunt o apă lină, tu ești năvalnic foc,
Îmi pârjolești sufletul din loc în loc,
Dar ca un fir verde de busuioc
N-am să mă usuc deloc
Pentru că te iubesc cum n-am iubit,
Faci parte din povestea-mi fără de sfârșit.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu