Infinit și Univers

Afară-i frig, în mine e cald
Când mă uit în ochii-ți blânzi
Cu străluciri de smarald,
Mâinile tale îmi mângâie trupul,
Pământul se cutremură,
Frunzele se scutură,
Inima îmi freamătă de dor;

În pas alergător, Amor apare în decor,
Pe aripi de vise zbor
Cu tine de mână, până la Lună,
Ca să ne fie noaptea bună
Din stele de aur îmi faci cunună,
Îmi spui șoptit Bine-ai venit în lumea mea,
Dai la o parte cortina de catifea
A timidității;

E liniște ca de mormânt,
Nu mai suflă vântul crunt al tristeții,
Îmi amintesc de anii frumoși ai tinereții
Când mă săruți cu patos, în tăcere,
Uit de coșmaruri, de himere...

Plouă mărunt,
Mă dezbraci de orice gând urât,
Îmi pui pe umeri aripi de egrete,
Dispar în ceață zeci, sute de regrete,
Apar fericirile concrete...

Afară-i întuneric, în mine este soare,
Căci tu-mi faci viața sărbătoare,
Ești pata de culoare din al meu vers,
Drum cu unic sens, Infinit și Univers.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme