Frunze și flori

Frunze galbene și ruginii 
Dansează în vânt, 

Bulbi de flori fermecate stau aliniate  

Sub petece umede de pământ,

Eu fac ocolul lumii în gând, 

Inima îmi bate tare,

Îmi imaginez că stau la soare,

Că adorm și mă trezesc 

În triluri de privighetoare.

Nu mai țin cont de ceas,

Toamna mă lasă întotdeauna fără glas.

Prin amintiri fac popas

Și mă întreb "Ce-a mai rămas 

Din primăvara minunată?"

O poartă dărâmată 

Pe unde intra cândva 

Splendoarea toată? 

Picuri reci de ploaie 

Îmi mângâie pleoapele obosite,

Văd păsări albe cuibărite 

Sub streșini de cer,

Sufletu-mi stingher își caută perechea,

Mă apucă strechea... !

Urechea nu mă înșeală, am auzul fin,

Suspin de dor când apar în decor 

Miri si mirese, împărați și împărătese

Ca într-un basm frumos...

Ridic ochii de jos 

Și îi înalț spre zările întunecate, 

Nu mi-e frică de nimic, 

Nici măcar de moarte!

Știu că Dumnezeu mă iubește,

Că Eros îmi zâmbește în fiecare zi;

Frunze galbene și ruginii

Desenez adesea pe coli albastre și aurii, 

Flori roșii cu petale de argint 

Pun după fiecare cuvânt de iubire 

Pe care-l scriu

Pentru iubitu-mi cu ten măsliniu.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire