Scrisoarea mea

Scrisoarea mea are adresă,

Timbru, și unic destinatar,

Dar nu poate fi pusă pe cântar 

Căci e prea grea, 
Are tone de iubire în ea.

Scrisoarea mea nevinovată 

E scrisă cu cerneală fermecată

În noaptea minunată 

Când cireșii-au înflorit,

Lumânările-mi albe și roșii 

Au ars până s-au topit,
Apoi s-au contopit

Cu albastrul infinit 
Al unui fior de dor;

Scrisoarea mea de amor

E pusă la loc de frunte 

Pe piscul celui mai înalt munte,

Cuvintele duioase ies la lumină 

În fiecare dimineață senină 

Și-n fiecare noapte de vis;

Rândurile pe care cu drag le-am scris 

Sunt doar pentru tine, 

Sufletul meu pereche,

Mi-am pus busuioc în păr 
Și după ureche,

Ca într-o poveste veche

Despre un El și o Ea,

Ți-am dăruit inima mea

Ca să nu mă poți uita.

Sper ca scrisoarea aceasta 

Să te facă fericit, dragul meu iubit,

N-am obosit să sper 

Că în curând vom fi împreună,

Căci ne iubim de pe pământ 

Până dincolo de lună;

N-a existat, nu va exista minciună,

Nu vor fi războaie între noi,

Oricum, suntem doi eroi,

Când sunt ploi, furtuni sau uragane,

Nu ne folosim de topoare, 
Nici de iatagane, 

Iubirea ne este scut, 

Ne apără de tot ce e urât.

Azi, m-am hotărât: De mâine 

Am să îți mulțumesc în fiecare clipă,

Datorită ție, simt că trăiesc, 

Sunt fericită, pot să zâmbesc,

Te iubesc mai mult 
Decât îți poți imagina,

Doar pentru tine-mi bate inima;

Aș vrea ca scrisoarea mea 

Să fie balsam pentru inima ta,

Ca frunza binefăcătoare de finic

Din poezia-mi colorată 

Pe care din suflet ți-o dedic.

Te îmbrățișez din depărtare, 

Îți pun un pupic mare pe plic

Alături de o rază de stea.

Semnez cu toată dragostea, 

Eu, iubita ta!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Poeme și Dileme