Întrebări și răspunsuri

Ce-ai fi tu oare fără mine?

Un munte de suspine, 

O apă curgătoare,

O mare de iluzii,

Un ocean de deziluzii?

Eu fără tine-aș fi o piatră,

M-ar da de colo colo lumea toată,

Sau poate-aș fi o simplă fată 

Cu inima îndurerată;

O poartă ferecată cred c-aș fi

Dacă nu te-aș mai iubi,

Nu aș mai putea pluti

Pe aripi de lumină zi de zi.

Ce-ai face dacă nu te-aș săruta 

În pragul dimineții 

Înainte să sorbi o gură de cafea?

Amară ți-ar fi viața 

Dacă pe fața-mi zâmbitoare 

Nu s-ar vedea cum strălucește

O rază blândă de soare.

Ce m-aș face dacă tu n-ai fi?

Pe cer ar fi doar nori cenușii,

Luna de cleștar 
Nu s-ar mai oglindi în ape 

De nu mi-ai fi o noapte aproape.

Ce-ai face dacă nu te-aș iubi
Mai mult decât ți-ai dori?

Ai suferi în taină,

Te-ai îmbrăca zilnic
Cu-aceeași haină peticită,
Ai sta departe de orice ispită, 

De n-aș fi atât de blagoslovită?

Oare ți s-ar rupe sufletul de dor

Dac-aș lipsi din al vieții tale decor?

Ai putea lupta 

Până la capătul puterilor 

Pentru povestea noastră de amor?

Ce-ai face tu, îngerul meu,

Dacă n-ar exista un Dumnezeu

Care poate, dar nu vrea, 

Să unească de acuma 

Soarta ta cu soarta mea?

Ce te-ai face fără mine?

Când ți-e rău, nici mie nu mi-e bine,

Sufăr în tăcere pentru fiecare durere

Pe care tu o simți;

Ce m-aș face fără ochii tăi cuminți

Care mă scot adesea din minți?

Am făcut sute de metanii, 

M-am rugat la zeci de sfinți

Să te lase lângă mine

Să-mi fie zilele senine.

Ce ai face dacă nu aș fi ceea ce sunt?

Te-ai război cu morile de vânt

Doar ca s-auzi un singur cuvânt 

Rostit cu drag de gura mea?

Ce-ai face dacă iubirea ne-ar trăda 

Și fluturii ar evada
Din colivia-n roz pictată 

Din lumea noastră minunată?

Ai cumpăra o hartă și-o busolă,

Te-ai plimba cu o telegondolă 

Ca să localizezi focul nestins

Din sufletu-mi în care-a nins 

Cu fulgi albi de mătase 

În clipele nu prea frumoase 

Când nu ai fost în preajma mea?

Ce-ai face dacă n-aș sta lângă tine?

Ai plânge în surdină,

Ți-ai injecta adrenalină în vene?

Mi-ai șterge lacrimile de sub gene,

M-ai mângâia ca un părinte pe frunte 

În momentele cele mai crunte?

Ce te-ai face, ce m-aș face

Dacă nu am avea liniște și pace?

Inima-ți urlă, a mea nu tace,

Bate ca o nebună,

Ajunge până la Lună ecoul iubirii.

Ce minunat ar fi 

Să rămânem împreună,

Soarele să nu apună niciodată,

Razele bucuriei să strălucească 

În inima-mi curată, 

În sufletu-ți imaculat,

Să locuim o veșnicie 

Pe tărâmul fermecat 
Pe care l-am visat 
De fiecare dată 

Când m-ai sărutat.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Poeme și Dileme