Toamna aceasta

Plânge cerul, plâng și norii,
Zboară-n cârduri pescărușii,

Berzele și cocorii,

Vântul șuieră ca un nebun
Printre crengile uscate

Ale unui nuc bătrân;

Durerea, ca o hoață stă la pândă,

Vrea să-mi îngenuncheze inima blândă,

Am nevoie de o undă de fericire
Și de-o fărâmă de iubire
Ca să rămân pe linia de plutire.

Plânge câmpia și pădurea,
Securea răutății e ascuțită,
Săgeata urii e otrăvită,
Crăiasa Munților e încărunțită,
Zâna surprizelor frumoase
E din ce în ce mai gârbovită,
Fata Morgana e nelipsită
Din poveștile-mi nemuritoare;

Neliniștea-i obositoare,
Tristețea e istovitoare,
Furtuna dezamăgirii
Trece peste orice bariere și hotare;

Taifunul cu regrete și suspine
Se îndreaptă spre mine
Cu pași repezi sau agale,
Ceața îmi stă în cale
La ore matinale sau târzii,
Fluturii zglobii au evadat din colivii.

Frunze ruginii moarte stau aliniate

Pe catafalcuri închiriate

Cu ziua sau cu ora,
Hora Nefericirii se joacă
De câte ori e brumă sau promoroacă;

Timpul e urât, vremea e posacă,
Pasărea Paradisului zbiară ca o fiară,
Nu poate deloc să tacă...

Azi, s-a mai rupt o cracă
De sub picioarele doamnei Speranța,

Vacanța s-a terminat
De când cerul s-a întunecat.

Spicele de grâu sunt secerate,
Dumbrăvile-s îndoliate,
Alarmele pentru situații de urgență
Sunt declanșate; Mi-e sete de tine,

De iubire și de libertate,
Mi-e dor de primăverile înmiresmate,

De boabele de rouă,
De Luna Nouă poleită cu argint!

Aș vrea să cuprind în brațe
Infinitul și Nemărginirea,
S-adorm privind un răsărit
Sau un apus de soare
Când raze aurii se oglindesc în mare;

În diminețile dulci, nu amare,
Mi-ar plăcea să mă trezesc
În triluri de privighetoare,
Să privesc albastra zare,
Să văd curcubeul

Când apare printre nori;

Ce bine-ar fi

Să mă învăluie liniștea în zori,

Să mă bucur

De parfumul tău seducător de flori,
Să simt fiori, cum am simțit
În ziua când te-am întâlnit,

Dragul meu iubit!

Ce mult mi-aș dori
Ca lacrimile-mi pline de sare
Să se prefacă în mărgăritare,
Să plouă cu stele de diamant
Peste sufletu-mi tulburat!

Toamna aceasta

Mi-a răscolit amintirile,
Dar n-o să reușească

Să-mi strice planurile
Căci am multe pentru viitor;

Am să stau la pieptul lui Amor
Până în luna lui Cuptor,
Nemulțumirea o să-mi dispară
În zilele fierbinți de vară

Și în anii care vor veni,
Căci toamnele nu vor mai fi atât de reci

Când pe poteci de vise
Tu mă vei aștepta cu brațele deschise.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme