Aripi albe

Dezbracă-mă de mantia durerii

În toamna aceasta păcătoasă, 

Pune-ți inima pe masă 

Ca să-mi pun sufletul pe tavă,

Adu-mi o picătură de otravă 

Să ucid tăcerea dintre noi,

Pune-mi pe umeri 

Aripi albe de porumbei

Să pot să zbor deasupra norilor.

Alungă-mi gândurile negre 

Care m-au invadat,

Ia-mă de pe terenul minat pe care stau

Când beau apă chioară 

Ca să nu mă doară 

Rănile vechi, care sunt deschise 

Din cauza ferestrelor închise spre viitor.

Adu-mi iubite și-un măr, 

Dar nu pe cel al discordiei,

Vino să mă iei din lumea mea,

Să cadă cortina peste viața-mi grea, 

Vreau o nouă viață plină de speranță;

Îmi doresc iubire și fericire, 

Nu bani sau averi, 

Nu vreau să merg 

Pe drumuri spre nicăieri,

Nici să car după mine sute de poveri.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme și Dileme