Mărul ispitei

Ia-mă în brațe, strânge-mă la piept,
Pune-ți capul pe umăru-mi drept,
Spune-mi încet la ureche
Că ți-ai găsit în sfârșit sufletul pereche;

Deschide ochii, ca să îți văd privirea,
Trezește-te din coșmarul
Pe care dezamăgirea
Te-a făcut să îl trăiești,
Arată-mi că mă dorești,
Promite-mi c-ai să mă iubești
O viață întreagă;

Leagă-mi inima de inima ta,
Pune-ți amprenta pe viața mea,
Ia-mă din lumea aceasta rea,
Du-mă într-o lume unde dragostea
Îți dă aripi să zbori;

Fă-mă să simt fiori de bucurie
De fiecare dată când mă săruți,
Ia-mă la bani mărunți
Ca să îți spun adevărul,
Oricum, mărul ispitei e foarte gustos,
Cel al discordiei nu ne este de folos.

Ce frumos ești, 

Ce bine ne stă împreună!
Tu strălucești ca un soare,
Eu sunt luminoasă 

Ca o rază de lună,
Vremea bună ține cu noi,
Nu contează că e toamnă,
Nu prea sunt ploi,
Nu sunt nici dâre de noroi
Pe vechile foi pe care-s scrise
Povești despre iubiri interzise;
E cald afară, în noi este primăvară,
Vraja iubirii noastre nu o să dispară,
Florile fericirii vor înflori zi de zi.


💋Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme