Rătăcind...

Rătăcind prin parcuri, pe alei, 

Călcând pe frunze uscate de tei,

Căutând scânteile din ochii tăi,

Cu sufletul flămând de iubire,

Cu gândul la linia de sosire a unui tren

În care se află fericirea 

Și dorul tău peren...

Rătăcind prin vise

Ca o pasăre cu aripi deschise,

Zbor fără să-mi fie frică de nimic, 

Mă implic emoțional 

Într-un stil aproape fatal

În povestea noastră 

Cu un scenariu nu atât de banal

Precum pare...

În zilele cu soare, sunt ca o floare,

Te-aștept pe vechea cărare

Ce duce spre Infinit, dragul meu iubit;

Când cerul e întunecat,

Sufletul mi-e tulburat, inima mi-e tristă,

Dar nu vreau să joc vreun rol de artistă; 

Trec în revistă cu tupeu 

Tot ce se întâmplă în jurul meu,

Când ninge sau când plouă, 

Încerc să tai tristețea în două,

Mă gândesc la boabele de rouă,

La grădinile cu flori parfumate,

La munți și la câmpii,  

La fluturi rozalii, 

Și lacrimile-mi dispar în ceață 

Ca puful de la păpădii.

Tu, iubite, de ani de zile știi

Că te-am pus pe primul loc în viața mea,

Nu vreau să te înlocuiesc cu altcineva,

Inima-mi bate doar pentru tine,

Doar lângă mine îți poate fi bine;

Iubirea adevărată ține o veșnicie,

O poți găsi o dată la o mie,

Sau la un milion de ani,

Nu trebuie să renunți la ea niciodată,

De vrei să fii fericit, 

Ca în poveștile de altădată.

Rătăcind prin pagini scrise,

Cu ferestrele inimii deschise, 

Cu luminile aprinse în sufletul meu,

Așa ai să mă găsești mereu.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire