Iubire, icoana mea

De tine nu mă mai tem,

Nu te alung, te chem în viața mea

Floare candidă de nu-mă-uita,

Lună de porțelan care răsare

În nopțile dulci sau amare

Pe cerul speranțelor mele;

Iubire, șirag de mărgele 

Făcut din lacrimi sidefii,

Te-am căutat pe cărări pustii 

În toamnele reci cu ploi albastre,

Pe mările-ți vaste am navigat 

Când Eros mi-a furat inima

Și a pus-o în palma ta;

Iubire, balsam pentru orice boală grea,

Cântec lin de vioară, 

Parfum de primăvară, briză caldă de vară,

Livadă cu poame fermecate,

Oază de fericire și de libertate;

Ești ca o podoabă de preț,

Numele ți-e scris cu litere de aur

Pe-al timpului letopiseț, 

De când te-am aflat

Ți-am fost cel mai devotat soldat,

M-am războit cu lumea toată 

Pentru o clipă minunată 

Petrecută-n compania ta;

Iubire, icoana mea,

Doar tu mă poți îngenunchea,

Ție mă închin când suspin de dor,

Ești apa rece de izvor din care beau 

Când stau la cumpănă de gânduri, 

Îți scriu zeci, sute de rânduri 

Când sufletul mi-e trist,

Rezist multor ispite de dragul tău, 

Dar sfânt de la Dumnezeu;

Tu faci parte din mine,

Circuli prin arterele-mi fine,

Te plimbi prin mintea mea 

Ca pe Autostrada Soarelui

Când nimănui nu-i pasă de tine,

Ești firul roșu de care atârnă viața mea,

Lumina de la orice capăt de tunel,

Firicel verde de busuioc plin de noroc. 

De tine nu mă mai tem,

Ești Muza fiecărui poem pe care îl scriu 

Când fluturele liliachiu al singurătății 

Zboară pe pereții casei mele,

Ești ca o ploaie de stele 

Care-mi inundă Universul

Când versul colorat se-așterne 

Pe coala-mi albă de hârtie,

Iubire, spic galben de grâu de pe câmpie,

Buchet de iasomie din Grădina Raiului,

Pasărea Paradisului meu,

Te voi purta mereu în inima mea

Căci pentru tine bate ea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Poeme și Dileme