De curând...

Venit-a toamna, cu poame bune și rele, 

Coșurile de nuiele sunt împletite,

Potecile spre lanurile de porumb 
Sunt bătătorite, 
Cămările sunt primenite, 
Miresele sunt pregătite,

Își așteaptă mirii, și musafirii;

Trandafirii din glastre 
Emană un miros de vis,

O liniște divină 
A cuprins întreg pământul, 

Nu bate vântul, nici nu plouă,

E Lună Nouă... Pe bolta senină 

Strălucesc stele de argint,
În brațe te cuprind 

Ca și cum aș cuprinde o întreagă lume.

Te iubesc, om cu nume de Sfânt, 
Pentru tine cânt, pentru tine trăiesc,
Din suflet îți mulțumesc,
Nu-mi cer iertare, nu mă căiesc,
Lui Dumnezeu Îi mărturisesc,
La El mă spovedesc în fiecare zi,
Îl rog să te lase lângă mine, 
Să ai grijă de arterele-mi fine,
Să-mi asculți zilnic bătăile inimii
Ca un doctor fără de arginți,
E de ajuns ca ochii tăi cuminți 
Să mă privească în tăcere 
Că nu mai simt nicio durere.

De curând, am spus La revedere 

Mărilor albastre și multor astre 

Din tablourile minunate 

Pictate de mâna unui artist

Puțin egoist... timpul cel trist,

Care ne lasă un gust amar 

Cu fiecare zi care dispare din calendar.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme și Dileme