Clopotul iubirii bate în miez de noapte,
Dansăm pe ritmuri colorate
De cântece neterminate,
Mă săruți cu patimă și cu tupeu,
Mă aprind instantaneu ca o scânteie;
Eu nu sunt o femeie oarecare,
Folosesc piper și sare
În toate preparatele mele,
Îmi plac mult condimentele,
Dar și dulciurile;
Fac o baclava, de moare lumea de poftă,
Pun la poștă cutii întregi de bunătăți,
Le trimit rudelor din străinătate
Și celor care-s împrăștiate
Prin anumite orașe sau sate.
Am să dau din coate cât se mai poate
Ca să ajung și eu departe,
Cu tine dragul meu,
Pupați-aș năsucul ăla cârn,
Și mustăcioara neagră ca abanosul!
Tu nu ești ca fricosul iepuraș,
Ești năzdrăvan, dar și gingaș,
Nu mă lași deloc în pace,
Dar îmi place să ne iubim;
Noi nu ne plictisim niciodată,
Ne leagă o iubire adevărată,
Tu îmi ești drum cu unic sens,
Eu îți sunt poartă deschisă spre Univers.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu