Am să fug...

Am să fug cu tine-n lume

Când Marea Tristeții va face spume,

Am să-ți spun adesea glume și povești,

Tu ai să-mi spui mereu că mă iubești;

Am să fug de ghinioane,

Am să înalț lampioane,

Când cerul va fi senin

Un pahar dulce de vin voi închina 

În cinstea ta și a mea;

Am să fug de singurătate,

De minciuni, de nedreptate,

Am să te iubesc până la moarte

Și dincolo de ea…

Am să fug de lumea rea,

De oamenii pe care-i macină invidia,

Cortina neagră a nefericirii 

Niciodat’ nu va cădea 

Pe umerii destinelor noastre;

Vom fi ca două 
Astre strălucitoare

De pe întinsa zare,

Inima-ți iubitoare 
Va fi legată de inima-mi mare

Cu funii invizibile roșii;

Când vor cânta în zori cocoșii, 

Buzele-ți moi, roșii, 

Vor săruta buzele-mi catifelate,

În brațele-ți calde voi sta 

Cum am stat nouă luni 

În pântecul mamei mele;

Când ploile toamnelor vor cădea 

Din cerul plumburiu de catifea 

Degetele-ți fine mă vor mângâia,

Cu drag te voi îmbrățișa;

Când se va aprinde al iubirii foc

Timpul se va opri în loc,

Se va topi orice bloc de gheață, 

Vom sta față în față cu fericirea,

Dezamăgirea va rămâne 

Un cuvânt simplu, urât,

Care va fi dus departe, 

Pe aripi de vânt.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire