Renunțare

În toamnele triste de ieri

Lăsat-am poveri și doruri grele,

Lacrimi de stele, șiraguri de mărgele;

În iernile de groază

Am stat de pază la Ușa Iubirii,

Să nu-mi fure nimeni Cheia Fericirii;

În primăverile însorite

Am mers pe drumuri bătătorite

De la Răsărit până la Asfințit

Căutând iubirea care ne-a unit;

În verile toride am călătorit

Cu Trenul Speranțelor până la Zenit,

Am traversat mări și țări

Având ca antemergători

Zeci de pescăruși și de cocori;

În zilele frumoase de-altădat’

M-am cățărat pe muntele cel mai înalt

De pe tărâmul fermecat al dragostei;

Parfumul florilor de tei

Mi-a fost alinare în anii grei,

I-am dedicat zeci de poeme lui Amor

Ca să alung fiecare nor

Din al vieții mele decor.

În pagini de povești în grabă scrise

Am mers pe poteci de vise

Cu tâmplele ninse,

Cu pleoapele întredeschise

Sperând la un viitor cu tine,

Cât mai luminos;

Dumnezeu m-a ridicat de jos

Și mă va ridica

De fiecare dată când voi cădea,

Tot El mă va ajuta

Să trec peste orice obstacol

Care-ar putea apărea în calea mea;

Ceața dezamăgirii curând va dispărea,

Furtunile de demult

Se vor preface-n pulberi de pământ,

Al iubirii noastre jurământ

Nu se va dezlega nicicând.

În brațele timpului trecut

Lăsat-am tot ce m-a durut,

Inima-mi bate tare din dragoste mare,

Tu ești răsăritul meu de soare,

Cărare dreaptă spre Infinit,

Dragul meu iubit.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Supradoze de iubire