Iubite, vine toamna

Iubite, vine toamna 

Pe-același vechi poteci,

Se va așterne praful 

Pe rafturile din biblioteci, 

Vom scoate din teci cuțitele 

De tăiat fumul 

Când se va apropia Taifunul 

De tărâmul nostru de poveste;

Să dai de veste lumii 
Că încă ne iubim,

Că vrem să trăim 
Sub același acoperiș,

Nu ne vom ascunde în păpuriș

Când se va mai rupe 
Un arcuș de vioară 

În vreo seară tristă, fără stele,

Orice s-ar întâmpla, 

Vei rămâne iubirea vieții mele;

Frâiele fericirii noastre 

Sunt în mâinile-ți dibace,

Depărtarea, nu uitarea, 

Pe față și pe dos mă întoarce,

Inima mea nu tace, 

Bate cu putere, doar pentru tine;

Întoarce-te la mine, 

De pe meleagurile străine,

Vino degrabă,

C-o rază de soare în desagă

Și cu un fir verde de busuioc, 

Să ne poarte noroc.

Iubite, vine toamna 

Îmbrăcată în tafta

Purtând pe umeri 

Pelerina-i gri de catifea,

Să ieși în calea mea 

Când va ploua și va tuna,

Să iei umbrela dragostei cu tine,

Să-mi mângâi obrajii cu mâinile-ți fine,

Să mă strângi la pieptul tău 

Când va fi frig rău,

Să mă săruți cu patimă 

În clipele de disperare 

De va fi furtună mare;

Când copacii vor plânge, 

Sufletul  mi se va frânge, 

Când frunzele se vor usca,

Inima-mi va lăcrima 

De dorul primăverii,

Îmi va lipsi adierea zefirului,

Parfumul trandafirului 

Din Grădina Bucuriilor,

Dar dacă vei fi în preajma mea,

N-am să mai am nevoie de ceva,

Nu mă voi teme de nimic, de nimenea,

Fluturașul meu...

Cu tine zbor pe aripile iubirii 

Când vreau eu

Departe de durere și de chin,

Ești ramul verde de măslin 

Care-mi aduce pacea, liniștea, 

Ești drumu-mi drept spre Paradis,

Floare albă de cais din al meu vis.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire