Îmi curgi prin vene ca un râu
Iubire pură, mă ții departe de desfrâu,
De brâu am legate centuri de castitate,
Îți sunt prizonieră, deși trăiesc în libertate;
Te visez noapte de noapte,
Îți scriu poeme minunate
Când Clopotul fericirii bate,
În inima-mi larg deschisă
O candelă aprinsă
Arde pentru tine neîncetat;
Ești podul suspendat
Ce leagă un capăt al lumii de celălalt,
Cu tine traversez munți de bazalt,
Ești ca un peisaj mirobolant
Care-mi apare-adesea în fața ochilor,
Iubire, astru strălucitor
De pe Planeta bucuriilor.
Iubire înșirată pe mosor,
Ești ca lumina zorilor,
Fără tine n-aș putea vedea
Cerul albastru, ca o perdea,
Nici soarele când răsare
De dincolo de ale nopților negre hotare.
Iubire mare de altădat’,
Eu nu te-am trădat, nici nu te-am uitat,
Te plimbi prin mintea mea când vrei,
Ești ca floarea înmiresmată de tei
Pe care am pus-o la păstrat
În sufletu-mi imaculat;
De la-nceput mi-ai invadat
Universul colorat,
Ți-am dedicat mii de poezii,
Ne-am plimbat de mână
Printre nostalgii
În toamnele cu ploi sidefii;
În iernile cu zăpezi argintii
Mi-ai fost acoperiș,
Ne-am dat cu sania pe derdeluș
Când din norii gri de pluș
Au căzut fulgi mari de gheață
Peste fiecare rază aurie de speranță.
În primăverile însorite
M-ai lăsat să culeg fructe
Din livezile-ți nepângărite,
Păsările ne-au luat pe aripile lor,
Am plutit deasupra mărilor,
Am navigat pe oceane pline de dor,
Am stat ca-n pântecul mamei
În brațele tale calde, mi amor!
Doar tu, splendoare rară,
Ești ca un lăstar de busuioc,
Mi-aduci mereu noroc,
Mă cucerești pe loc;
În fiecare vară, când e arșiță afară,
Ești copacul meu cu frunze dese,
M-adăpostesc în miezul zilei la umbra ta,
Ești ajutorul de nădejde în orice clipă grea;
Iubire, dulce acadea,
Ești ca o cafea cu aromă de scorțișoară,
Tu faci să dispară durerea din inima mea,
Ca tine nu e nimeni altcineva,
Ești începutul și sfârșitul
Fiecărui drum al meu,
Ești daru-mi sfânt de la Dumnezeu.
Îmi curgi prin vene ca un râu,
Iubire, spic galben de grâu,
Floare roșie de mac,
Tezaur scump și drag,
Șirag de mărgele
Pe care-atârnă sentimentele
Cele mai frumoase;
Ți-am ridicat case, palate,
Temple uriașe cu altare la care mă închin
Chiar dacă nu e nicio sărbătoare
Trecută în anuare sau în calendare,
Te iubesc, până dincolo de soare,
Îmi ești aer, cer și pământ,
Iubire, nu ești doar un simplu cuvânt!
Iubire pură, mă ții departe de desfrâu,
De brâu am legate centuri de castitate,
Îți sunt prizonieră, deși trăiesc în libertate;
Te visez noapte de noapte,
Îți scriu poeme minunate
Când Clopotul fericirii bate,
În inima-mi larg deschisă
O candelă aprinsă
Arde pentru tine neîncetat;
Ești podul suspendat
Ce leagă un capăt al lumii de celălalt,
Cu tine traversez munți de bazalt,
Ești ca un peisaj mirobolant
Care-mi apare-adesea în fața ochilor,
Iubire, astru strălucitor
De pe Planeta bucuriilor.
Iubire înșirată pe mosor,
Ești ca lumina zorilor,
Fără tine n-aș putea vedea
Cerul albastru, ca o perdea,
Nici soarele când răsare
De dincolo de ale nopților negre hotare.
Iubire mare de altădat’,
Eu nu te-am trădat, nici nu te-am uitat,
Te plimbi prin mintea mea când vrei,
Ești ca floarea înmiresmată de tei
Pe care am pus-o la păstrat
În sufletu-mi imaculat;
De la-nceput mi-ai invadat
Universul colorat,
Ți-am dedicat mii de poezii,
Ne-am plimbat de mână
Printre nostalgii
În toamnele cu ploi sidefii;
În iernile cu zăpezi argintii
Mi-ai fost acoperiș,
Ne-am dat cu sania pe derdeluș
Când din norii gri de pluș
Au căzut fulgi mari de gheață
Peste fiecare rază aurie de speranță.
În primăverile însorite
M-ai lăsat să culeg fructe
Din livezile-ți nepângărite,
Păsările ne-au luat pe aripile lor,
Am plutit deasupra mărilor,
Am navigat pe oceane pline de dor,
Am stat ca-n pântecul mamei
În brațele tale calde, mi amor!
Doar tu, splendoare rară,
Ești ca un lăstar de busuioc,
Mi-aduci mereu noroc,
Mă cucerești pe loc;
În fiecare vară, când e arșiță afară,
Ești copacul meu cu frunze dese,
M-adăpostesc în miezul zilei la umbra ta,
Ești ajutorul de nădejde în orice clipă grea;
Iubire, dulce acadea,
Ești ca o cafea cu aromă de scorțișoară,
Tu faci să dispară durerea din inima mea,
Ca tine nu e nimeni altcineva,
Ești începutul și sfârșitul
Fiecărui drum al meu,
Ești daru-mi sfânt de la Dumnezeu.
Îmi curgi prin vene ca un râu,
Iubire, spic galben de grâu,
Floare roșie de mac,
Tezaur scump și drag,
Șirag de mărgele
Pe care-atârnă sentimentele
Cele mai frumoase;
Ți-am ridicat case, palate,
Temple uriașe cu altare la care mă închin
Chiar dacă nu e nicio sărbătoare
Trecută în anuare sau în calendare,
Te iubesc, până dincolo de soare,
Îmi ești aer, cer și pământ,
Iubire, nu ești doar un simplu cuvânt!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Aromă de amor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu