La început, ne vorbeam mai des la telefon,
Eu eram la un capăt al lumii, tu la celălalt,
Cuvintele de dor, șoaptele de amor
Se plimbau cu nonșalanță prin eter,
Începeam să cred, să sper,
Într-o iubire fără de sfârșit;
Tu erai înnebunit după mine,
Eu eram topită după tine,
Când ne întâlneam, ore în șir ne priveam,
Mâinile ne tremurau când ne mângâiam,
Inimile ne băteau la unison;
Cupidon era vesel când ne sărutam,
Greierii cântau Balade de iubire,
Noi pluteam pe valuri de fericire,
Nopți fermecate, am avut nenumărate,
Zile minunate, au fost șapte din șapte;
M-ai dat mereu pe spate
Cu degetele-ți subțiri, delicate
Ce se plimbau adesea prin părul meu,
Adormeam ca un copil la pieptul tău
Când blândul alizeu trecea
Din întâmplare pe sub fereastra ta;
În zori, inima îmi tresălta de bucurie,
Mă trezeam în miros
De iasomie și de frezii,
De iasomie și de frezii,
Așteptam cu nerăbdare venirea amiezii
Ca să plecăm pe cărărui de munte,
Să construim o nouă punte de flori
În Universul nostru plin de culori.
A fost, este iubire
În inimile noastre legate pe vecie,
La început, ți-am scris o poezie,
Azi, volume întregi sunt dedicate ție.
Autor ✍ Crisastemis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu