Subjugați

Mi-e dor de gura-ți dulce

De care nu mă satur niciodată,

Tu ești bogăția-mi toată,

Inima-mi înflăcărată 

N-o să vrea, nici n-o să poată 

Să te scoată vreodată din ea;

Când sunt cu tine, 

Mă simt în al nouălea cer,

Ești îngerul meu păzitor,

Cu tine urc, și nu mai cobor 

De pe scara înaltă a fericirii...

Semeni atât de mult cu zeul iubirii,

Toți trandafirii pălesc în fața ta,

Ești primăvara splendidă a mea,

În inima-ți blândă sunt raze de lumină,

Iubirea înclină balanța 
În favoarea noastră

Când ploile toamnelor 
Ne bat în fereastră,

Căci adormim și ne trezim 
Îmbrățișați...

Suntem mult prea legați sufletește,

Chipul meu se oglindește în ochii tăi

Ce ard necontenit ca două văpăi,

Parfumu-ți suav 
Ca parfumul florilor de tei

E baza poeziei mele minunate 

Din care tu faci parte...

Ca o stea mă aprind în noapte

Când aud ale tale șoapte de iubire,

Mereu ai grijă de mine 

Ca de un fir subțire de lalea,

Dragostea e la ea acasă 

În inima ta frumoasă,

Eu îți sunt credincioasă, 
Tu îmi ești fidel,

Iubitul meu delicat ca un stânjenel...

Noi doi avem aceleași vise, 
Același țel,

Suntem salvați de clopoțel

Când tristețea ne dă târcoale,

Semănăm cu două aurore boreale,

Apărem și dispărem împreună, 

Pe vreme bună, sau pe furtună,

Niciun nor al neîncrederii

Nu ne poate acoperi,

Doar iubirea ne poate asupri 
Ca pe niște robi,

Chiar dacă avem aripi 
De corbi neînfricați,

Iubirii îi suntem pe viață subjugați.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor