Când liniștea coboară peste noi

E-atât de bine lângă tine!

Tu-mi distrugi munții de suspine,

Ștergi lacrimile cristaline 

De pe obrajii-mi calzi,

Te scalzi în apele izvoarelor 

Mele curate,

Ca să te cureți de păcate.

Când clopotul iubirii bate

Îmi iei poverile grele de pe spate,

Te strecori în visele-mi de noapte,

Îmi dai sărutări nenumărate.

În zori de zi, în fața porții fericirii 

Te aștept să vii, 

Mi-aduci flori parfumate 

Și bomboane asortate,

La ora șapte, bem cafea 

Cu lapte și cu scorțișoară

Ca să uităm de viața crudă, amară.

E-atât de bine-n prag de seară

Când liniștea coboară peste noi!

Împărțim dragostea la doi,

Ne folosim de armele din dotare

Ca să evităm orice supărare;

Tu treci mereu cu tupeu 

Peste ale mele hotare,

Eu desenez adesea pe pieptul tău

Săgeata lui Eros, două inimioare,

O ancoră și-o barcă de salvare;

Ești țărmul meu frumos de mare,

Sunt răsăritul tău de soare,

Eu te iubesc cu ardoare

Tu mă iubești cu disperare;

Iubirea noastră e ca drobul de sare

Dintr-o poveste plină de culoare.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor